Are în palmares numeroase titluri naționale și podiumuri internaționale, dar nu a câștigat niciodată Crosul 15 Noiembrie, aceasta fiind una dintre marile provocări ale lui Alexandru Nicolae Soare pe plan intern.

„Am participat pentru prima oară prin 2010 și de atunci am ratat doar una sau două ediții. Nu am reușit să câștig la Brașov nicio ediție și cred că e singura competiție din România unde nu m-am impus. Am terminat pe locurile 2, 3 sau ceva mai în spate. Îmi place însă traseul, e o cursă foarte rapidă. O competiție pe care vreau neapărat să o câștig. Mă bucur că a crescut și sper să crească și mai mult, de la an la an. Mai mult, îmi place foarte mult orașul, este frumos, curat și în curs de dezvoltare. Sper să se păstreze în continuare arhitectura existentă”, spune atletul.

De altfel, crosul de la poalele Tâmpei este principalul său obiectiv pentru următoarea perioadă. „Pe lângă el, mai am câteva curse de 10 kilometri, iar toate vreau să fie o cât mai bună pregătire pentru sezonul de primăvară-vară, să acumulez cât mai mult pentru acea perioadă!”.

La început nu i-a plăcut atletismul…

La ediția din 2019, Alex Soare a pierdut locul 1 pe linia de sosire, în fața rusului Rinas Akhmadeev.

Alexandru Nicolae Soare a început să practice atletismul în clasa a 9-a, după ce a intrat la Liceul cu Program Sportiv din Buzău. Primul antrenor i-a fost prof. Vasile Popa, cu care s-a pregătit până în clasa a 12-a și cu care luase, deja, contact în timpul gimnaziului.

„La început nu mi-a plăcut, mergeam în fiecare zi la ora de sport, așa cum era în program. Apoi, am început să merg la competiții de atletism, unde tot timpul veneam pe locul 4-5, niciodată nu prindeam medalie. Am început să fiu mult mai serios, deoarece îmi doream o medalie, îmi doream să ajung campion național. Asta s-a întamplat abia după patru ani de atletism”.

…dar apoi i-a devenit mod de viață

Antrenoarea Cristina Alexe și elevul său, la concursul Birell Grand Prix de la Praga.

Pe parcurs, atletismul i-a devenit un adevărat mod de viață. „De aici îmi câștig existența, dar îmi și place cee ace fac. Deja e imprimat în AND, iubesc ce fac și o fac cu pasiune. Îmi place să îmi duc corpul la extrem!”

Cele mai importante rezultate  pentru Alexandru au fost primele titluri naționale la 5.000, respectiv 10.000 de metri, dar și locul doi la Campionatul European de Tineret (2013) sau locul doi la Campionatul Mondial Universitar (2015 și 2017).

„Cea mai mare împlinire a fost, însă, când am reușit baremul pentru Jocurile Olimpice de la Rio de Janeiro, în proba de maraton. Olimpiada a fost pentru mine o împlinire sufletească, un vis devenit realitate. Am muncit doi ani pentru a face baremul, la maratonul de la Hamburg, iar apoi nu îmi venea să cred că voi ajunge acolo unde visam. Antrenoarea mă aștepta la finish, a fost un moment de neuitat. După atâtea luni de cantonament, după mii de kilometri, reușisem!”.

Alex lucrează din 2010 cu Cristina Alexe, după ce a terminat junioratul, perioadă în care fusese antrenat de cel care l-a descoperit, prof. Vasile Popa.

Are un program strict, cu trezire la ora 8, antrenament la ora 10, masa la ora 13, odihnă și din nou antrenament (ora 17), masa de seară și stingere, nu mai târziu de ora 22:30.

Satisfacții, dar și momente grele!

Piatra Arsă este locul unde își „încarcă bateriile” de fiecare dată când programul competițional îi oferă ocazia.

Sportivul preferat al lui Alex este etiopianul Kenenisa Bekele. „Mi-a plăcut cum alerga, cum aborda cursele, îmi plăcea că făcea mereu curse tari!”, explică.

A fost legitimat, de-a lungul timpului, la LPS Buzău, CSM Buzău, CS Știința Bacău și CSM Bacău, are peste 60 de titluri de campion național, un loc doi la Campionatul European de tineret (2013), două locuri doi la Campionatul Mondial Universitar (2015, 2017), o participare Jocurile Olimpice (2016) și două locuri trei la Campionatul European pe echipe (2013, 2019). A făcut cunoștință cu lotul național în 2010, iar cu cel olimpic în 2013, în cel de-al doilea petrecând destul de puțin timp.

Își amintește, însă, că a avut mai multe momente dificile în carieră: „Indemnizația era foarte mica și când ajungi la o anumită vârstă îți dorești din ce în ce mai mult. A fost o perioadă grea pentru mine. Au fost și competițiile în care nu reușeam pe cât îmi propuneam și pe cât muncisem. Trebuie să te redresezi pentru o nouă perioadă de pregătire, să o iei de la capăt!”.

Pesimist asupra viitorului

Alex Soare a alergat pentru LPS Buzău, CSM Buzău și CS Știința Bacău, iar în prezent este legitimat la CSM Bacău.

Alexandru Nicolae Soare nu crede că România va mai ajunge acolo unde era cândva, în atletism: „Lipsa specialiștilor din staful federației, lipsa fondurilor, lipsa cantonamentelor centralizate, plus din ce în ce mai puțini copii care vin din urmă. Nu există o strategie de a ajuta sportivii de top ai României, și așa foarte puțini. Deci, nu putem vorbi de performanță, atât timp cât noi avem doar sportivii care investesc și fac performanță, pe acei bănuți primiți din partea cluburilor!”.