>

Obiective din Brașov

Material realizat de Primăria Braşov, partenerul Crosului 15 Noiembrie

Biserica Neagră
Biserica NeagrăBiserica parohială Sfânta Maria din „Cetatea Braşovului” a fost ridicată cel mai probabil începând cu anul 1383, din iniţiativa preotului Thomas Sander, pe locul unui lăcaș mai vechi. Edificiul, care a primit denumirea de Biserica Neagră după incendiul din 1689, este cel mai reprezentativ monument gotic din această parte a Europei. Concepţia unitară a arhitecturii şi sculpturii corului bisericii – cea mai veche parte a edificiului –, cu statui de sfinți decorând contraforturile, se înscrie tipologia central-europeană a construcțiilor familiei pietrarilor Parler.
Construcția bisericii, întreruptă de invazia turcească din anul 1421, a fost reluată spre mijlocul secolului al XV-lea, când s-a ridicat corpul de tip hală cu trei nave, empore laterale şi două turnuri pe vest, dintre care doar cel de sud depăşeşte înălţimea clădirii. În această etapă au fost realizate totodată cele cinci portaluri din piatră sculptată, de pietrari veniți de pe şantierul bisericii Sfânta Elisabeta din Košice (Slovacia), cel de vest fiind considerat un reper al goticului târziu. În timpanul accesului de sud-est se păstrează imaginea Fecioarei Maria cu Pruncul între Sfintele Ecaterina şi Barbara, capodoperă a artei epocii regelui Matia Corvinul (1458-1490), a cărui stemă figurează în partea inferioară a reprezentării, alături de cea a soţiei sale, Beatrix de Aragon. Pictura este protejată de un pridvor a cărui poartă de lemn are înscris anul 1477, dată, care marchează încheierea lucrărilor pe şantier.
După marele incendiu din 1689, interiorul Bisericii Negre a fost reconstruit în stil baroc fiind realizate bolţile, tribunele laterale cu arcadele bogat împodobite cu sculpturi, amvonul şi stranele din lemn pictat aparținând breslelor meşteşugăreşti.
Biserica mai păstrează în cor, în nave și la exterior, deasupra accesului de sud-vest, fragmente de picturi murale medievale, iar din inventarul său fac parte cristelniţa din bronz în stil gotic, comandată de preotul paroh Johannes Reudel la Sighișoara (1472), panouri ale altarului din Feldioara, semnate Jonas Norembergensis (1495), orga mare (1839), orga mică (1861) şi cea mai importantă colecţie de covoare orientale din Europa din afara Turciei.

Casa Sfatului

Casa SfatuluiÎn 23 decembrie 1420, era emis actul care face referire pentru prima dată la camera destinată „acordării dreptăţii” şi şedinţelor Magistratului orașului, situată deasupra bolţii breslei blănarilor din piaţa principală a “Cetății Brașovului”. Documentele ulterioare consemnează lucrările care au loc la construcția amintită din anul 1503 sub denumirea de Praetorium. În 1521 sunt menţionate camera paznicului şi închisoarea din Casa Sfatului, în timp ce turnul mai vechi, devenit parte din ansamblu, a fost supraînălţat în anii 1515 şi 1528, fiind prevăzut cu un acoperiş piramidal înconjurat de cele patru turnuleţe, care simbolizau în Evul Mediu jurisdicția supremă a orașului – jus gladii. Începând cu 1520, meşterul Georgius din Sighişoara lucrează la montarea cadranul ceasului din turn ornamentat cu steme, decorul fiind refăcut de Dominicus pictor în 1528, cu „luna și patru stele bogat aurite”. În timpul villicului Michael Hermann, ulterior jude primar al orașului, clădirea este renovată, fiind amenajat un nou spațiu pentru ședințele comunității centumvirale (1646).
Distrusă de incendiul din anul 1689, care a afectat majoritatea clădirilor reprezentative din „Cetatea Brașovului”, Casa Sfatului este reconstruită în stil baroc, între 1774 şi 1778, cu loggia decorată cu stema orașului şi acoperişul turnului „în bulb de ceapă”, păstrat în această formă până în anul 1910. La sfârşitul secolului al XVIII-lea, ceasul din „Turnul trompeţilor”, cu cadranele pictate de Joseph Moor în 1775, reprezenta una dintre atracţiile oraşului.
Până în 1923, în Casa Sfatului s-a păstrat arhiva oraşului, iar din 1950 clădirea a primit funcţiunea de muzeu, cu colecții de istorie și arheologie.

Biserica Sfântul Nicolae

 

Biserica Sf. Nicolae

Biserica ortodoxă Sfântul Nicolae din “Şcheii Braşovului”, datând după tradiţie din secolul al XIII-lea, a constituit de-a lungul timpului centrul cel mai important pentru viaţa spirituală, culturală şi artistică a românilor din Ţara Bârsei. Săpăturile arheologice și mărturiile documentare arată că actualul ansamblu a fost ridicat pe locul unor construcţii din lemn (1399) şi din piatră (1440), din daniile domnitorilor din Moldova şi din Muntenia, primul între aceştia fiind Neagoe Basarab (1512-1521). În timpul lui Petru Cercel s-a ridicat un pridvor deschis cu arcade pe stâlpi surmontat de un paraclis pe vest, construcţiile fiind decorate cu picturi (1585). Lucrările la biserică au fost continuate de domnitorul moldovean Petru Aron, care a înălţat turnul bisericii (1594), printre ctitori numărându-se și Mihai Viteazul, al cărui tablou său votiv a fost renovat de Radu Zugravul, în 1694. Din această perioadă se păstrează paramentul exterior al faţadelor navei şi al turnului-clopotniţă, specific arhitecturii din Ţara Românească.
Imaginea de astăzi a bisericii reprezintă rezultatul vastelor lucrări întreprinse în secolul al XVIII-lea din iniţiativa protopopului cronicar Radu Tempea II, când sunt construite naosul extins de plan triconc (1740) și cele două paraclise laterale – Buna Vestire pe nord (1733-1734) şi Înălţarea Domnului pe sud (1750-1752). Ansamblul a fost decorat cu picturi murale de Grigore Ranite din Craiova (1738-1740) şi de Ioan, Iancu, Constandin şi Irimia (1752), zugravii folosind modele elaborate de Școala de la Hurezi, principalul centru al artei post brâncoveneşti. În anul 1751, a fost construit turnul cu ceas, adosat părții de vest a bisericii, din donaţia ţarinei Elisabeta Petrovna a Rusiei, alte intervenții fiind realizate pe cheltuiala voievozilor de dincolo de Carpaţi, Grigore Ghica şi Constantin Mavrocordat.
În anii 1940 şi 1946, vechile fresce din interiorul bisericii au fost înlocuite cu un ansamblu mural semnat de pictorul Costin Petrescu, iar iconostasul de factură post brâncovenească din secolul al XVIII-lea a fost donat bisericii din Predeluţ.
Alături de biserică se află prima școală românească, a cărei clădire din lemn a fost înlocuită cu o construcţie de piatră, supraetajată în veacul al XVIII-lea. Între anii 1556 şi 1583, Diaconul Coresi a tipărit la Braşov cele mai multe cărţi în limba română din secolul al XVI-lea de pe teritoriul actual al țării.
Din ansamblul Bisericii Sfântul Nicolae mai fac parte Casa Barac din secolul al XVIII-lea şi chiliile adosate zidului de incintă în prima parte a secolului al XIX-lea, în care funcţionează astăzi un complex muzeal înfiinţat în 1961, păstrând dovezi ale culturii şi civilizaţiei din „Şcheiul Braşovului”, o colecţie unică de cărţi (c. 4000 de volume) şi documente istorice (c. 30.000).

Poarta Şchei

Poarta ŞcheiIntrarea în „Cetatea Brașovului” dinspre cartierul românesc al „Şcheilor” avea loc în Evul Mediu prin Poarta de Sus, numită iniţial şi Corpus Christi, după cvartalul în dreptul căruia era ridicată.
Din vechiul ansamblu fortificat se păstrează astăzi doar Turnul Ecaterinei, edificiu reprezentativ pentru arhitectura Renaşterii la Braşov, construit în anul 1559 din iniţiativa judelui primar Johannes Benkner. Celelalte fortificații ale complexului, protejate în epocă de şanţuri cu apă şi iazuri, au fost demantelate în anul 1827, când a început construcţia Porţii Şcheii, considerată necesară pentru fluidizarea circulaţiei între „Cetatea Braşovului” şi „Suburbiul de Sus”. Construcţia în stil neoclasic, prevăzută cu un acces carosabil central, încadrat de pasaje pietonale cu deschideri semicirculare, a fost finalizată în anul 1828 de meşterul zidar Joseph Jani, fiind finanţată de negustorii români. Ulterior s-au demolat, atât zidurile conexe ale laturii de sud-vest a Cetăţii Braşovului, dintre Bastionul Fierarilor şi Bastionul Ţesătorilor, cât şi poarta în stil clasicist a Străzii Târgul Cailor, construită în anii 1819-1820.

În imediata apropiere a liniei fortificaţiilor de sud-vest ale „Cetăţii Braşovului” se află Strada Sforii, menţionată documentar pentru prima dată în secolul al XVII-lea. Artera îngustă, a cărei lăţime, variază între 111 şi 135 cm, reprezenta la origine spaţiul dintre două „decurii”, care semnifică grupuri de câte zece case, specifice sistemului urbanistic medieval implementat în interiorul cetăţii.
În anul 2003, strada a fost restaurată şi iluminată, fiind inclusă în circuitul turistic, ca punct de atracţie inedit al oraşului.

Sistemul de fortificaţii

Sistemul de fortificaÅ£iiIncinta fortificată din jurul orașului, care a făcut din Braşov unul dintre cele mai întărite oraşe medievale din Transilvania, a fost dezvoltată etapizat, între secolele al XIV-lea și al XVII-lea. Regele Ludovic I de Anjou (1342-1382) acordă braşovenilor privilegiul de a-şi construi fortificaţii de piatră, drept reînnoit de Sigismund de Luxemburg (1387-1437), prezent la Braşov în 1395, pentru a încheia tratatul de alianţă antiotomană cu Mircea cel Bătrân, unde revine în 1397-1398 şi în 1427, pentru a supraveghea lucrările de apărare. Construirea Bastionului Aurarilor în 1646 (demantelat în secolul al XIX-lea odată cu întreaga latură de nord-est a ansamblului), încheie lucrările la sistemul de apărare al oraşului, desfăşurate pe parcursul a trei secole.
Din cetatea perimetrală de plan patrulater neregulat, prevăzută inițial cu mai multe pânze de ziduri, zwingere, şanţuri cu apă sau uscate, iazuri spre est și vest, 27/28 de turnuri de apărare şi opt bastioane date spre întreţinere şi apărare breslelor de meşteşugari, astăzi sunt mai bine conservate fortificaţiile Zidurilor de Jos, situate de-a lungul canalului Graft și ale Zidurilor de Sus, de sub Tâmpa. Sistemul de apărare al cetăţii era completat de patru turnuri de observaţie exterioare: pe latura de nord, Turnul Negru (sfârşitul secolului al XIV-lea) şi Turnul Alb (1460/1494), cel din urmă fiind racordat la fortificaţiile oraşului prin intermediul Bastionului Graft, care funcţiona ca pod peste pârâul de la poalele dealului Romurilor. Celelalte două turnuri de pe versantul dinspre oraş al muntelui Tâmpa, din dreptul Bastioanelor Ţesătorilor şi Postăvarilor, astăzi nu se mai păstrează decât la nivel arheologic.
Intrările principale în „Cetate”, din dreptul celor trei suburbii, „Brașovul Vechi” (spre nord), Blumăna” (spre est) și „Șchei” (spre vest), erau protejate de construcţii monumentale cuprinzând turnuri, bastioane şi poduri mobile peste şanţurile cu apă. Între anii 1522 şi 1532, cele mai importante accese de pe latura de nord-est a Braşovului au fost mult amplificate: Porta Porzel şi Porta Petri, cea din urmă, fiind numită ulterior Poarta Mănăstirii şi apoi Poarta Vămii.
În anul 1559, se ridică turnul Porții Ecaterinei dinspre Șcheii Brașovului, singurul martor al vechilor fortificații din această parte a oraşului.

Sursa info: http://turism.brasovcity.ro