Despre momentul 15 noiembrie

În 1987, în ziua de duminică 15 noiembrie, la Brasov, avea să se aprindă în sufletul românilor, speranța pentru  libertatea atât de mult dorită. Libertatea a renăscut într-o Românie comunistă, cuprinsă de frig, foamete, teamă și resemnare. Aici, la Brașov, oraș al imnului național, al primelor cărți în limba română, al primului ziar al românilor din Transilvania, a răsunat după prea mult timp „Deșteaptă-te române!”.

Prin Revolta anticomunistă a muncitorilor de la Uzina de Autocamioane Brașov (UAB), cunoscută ca și „Revolta șubelor”, România a arătat întregii lumi că este pregătită să înlăture regimul bolșevico-comunist și să-și redobândeasca demnitatea furată de regimul minciunii și al terorii.

Revolta s-a declansat la Uzina de Autocamioane printr-o grevă spontană, începută în data de 14 noiembrie, noaptea, la schimbul III și continuată a doua zi dimineața, cu un marș pâna în centrul orașului, în fața Comitetului Județean al Partidului Comunist Român.

Refuzul autorităților comuniste de a dialoga cu demonstranții a provocat luarea cu asalt a sediului comunist de către mulțimea adunată. Portretul dictatorului Nicolae Ceaușescu a fost doborât de pe frontispiciul clădirii și incendiat. A urmat intervenția brutală a trupelor speciale de Securitatea statului, arestările, torturile etc.

După ce inițial se anunțase pedeapsa capitală pentru muncitorii arestați, sub presiunea opiniei publice mondiale, comuniștii au revenit asupra hotarârii lor, deportând, în urma unui proces înscenat, un număr de 61 de muncitori și schimbând locurile de munca ale altor 27 de persoane, dintre cele peste 300 arestate și anchetate în sediile Miliției și Securității din Brașov și București.