Eroii de la 15 Noiembrie 1987

Noiembrie 1987. După ce inițial se anunțase pedeapsa capitală pentru muncitorii arestați, sub presiunea opiniei publice mondiale, comuniștii au revenit asupra hotarârii lor, deportând, în urma unui proces

înscenat, un numar de 61 de muncitori de la Uzina de Autocamioane și schimbând locurile de muncă ale altor 27 de persoane, dintre cele peste 300 arestate și anchetate în sediile Miliției și Securității din Brașov și București.

Grupul de la Uzina 6 Martie Zărnești

În data de 11 decembrie 1987, un  grup de tineri – Marin Brâncoveanu, Marian Lupou şi Mihai Torjo, din Zărnești, studenți în cadrul Facultății de Mecanică – își vor manifesta susținerea față de muncitorii brașoveni, scriind în corpurile M și T ale facultății lozinci împotriva sistemului și regimului comunist. Au fost identificați și arestați după câteva luni, în urma unui denunț.

În timpul interogatoriilor au fost bătuți, iar familiile lor au fost amenințate și intimidate. Au urmat exmatricularea din facultate și transferul ca muncitori necalificați în diverse întreprinderi din zonă. Toți trei au fost excluși din Uniunea Tineretului Comunist (UTC) și au fost nevoiți să plăteasca despăgubiri importante. Li s-au impus mai multe restricții, printre care și aceea de a nu părăsi localitatea unde au fost repartizați și să fie permanent la dispoziția autorităților.

În acea perioadă, dizidenta Doina Cornea era arestată la domiciliu. În data de 1 mai, Mihai Torjo împreună cu Ioan Voicu si Șerban Victor pleacă la Cluj-Napoca să se întâlnească cu doamna Cornea. Au schimbat doar câteva cuvinte cu dânsa, deoarece au fost imediat arestați și duși la sediul Miliției din Cluj. A doua zi au fost transferați la Brașov. După câteva zile petrecute în arest – timp în care au fost maltratați – au fost eliberați. Acțiunile lor nu se vor opri aici. Prin intermediul posturilor de radio străine va fi cunoscută intenția lor de a forma un sindicat liber la Zărneşti. Victor Șerban va fi contactat de CISL din Bruxelles, care, în urma informațiilor aflate, va depune o plângere împotriva Guvernului României.

Studenții de la Silvicultură

În 22 noiembrie 1987, Cătălin Bia  se aşează în jurul prânzului pe o bancă în faţa cantinei din Complexul studențesc „Memorandului”, ţinând în mâini o pancartă pe care scrisese „Muncitorii arestaţi nu trebuie sa moară!”. Mai întâi Lucian Silaghi, apoi Șerban Horia se aşează pe bancă, alături de prietenul lor.

Gestul lor de solidarizare cu muncitorii arestaţi nu rămâne fara urmări. Sunt rapid arestaţi de o patrulă de Miliţie, pentru a evita amplificarea protestului.Vor intra în anchetele Securitătii, împotriva lor luându-se măsuri disciplinare, începând cu exmatricularea din Facultatea de Silvicultură, supraveghere intensă a lor cât şi a familiilor lor,  interdicţia de a se reînmatricula în anul următor pentru continuarea studiilor. Imediat se vor lua măsuri de „scoatere din județul Brașov”, aceştia fiind deportați în localităţile de domiciliu, angajati forţat, supuși supravegherii organelor de Securitate.

Acţiunea de solidarizare a studenţilor cu soarta muncitorilor braşoveni care protestaseră la 15 Noiembrie 1987 a asumat o imensă responsabilitate, în condiţiile unui oraş asediat, împânzit de trupe de Securitate și de Miliţie, în contextul acţiunilor represive îndreptate împotriva muncitorilor şi a campaniei de arestări care debutase în seara zilei de 15 noiembrie, continuând până în 22 noiembrie. Ei au ştiut, aşadar, la ce consecinţe poate duce actul lor. Solidarizarea, în aceste condiţii dramatice, are un pronunţat profil moral.

(fragment extras din cartea „Eroi pentru Romania – Brasov 1987- 15 noiembrie -mărturii, studii,documente” – coordonatori Florian Palas, Victor Roncea)

 

Horia Șerban, Cătălin Bia și Lucian Silaghi.

 

Muncitorii brașoveni au învins pentru că au lăsat în sufletele noastre ceva ce nu va pieri 

Doina Cornea, cunoscuta disidentă, s-a solidarizat, alaturi de fiul ei, Leontin Horațiu Iuhas, cu muncitorii arestati dupa Revolta anticomunistă din 15 noiembrie 1987. În 17 noiembrie, după ce a auzit la Radio Europa Liberă ce se întâmplă la Brașov, a luat o foaie ministerială pe care a scris: „ Sunt solidară cu muncitorii din Brașov” și a lipit-o pe gard. Aflând de represiunea foarte brutală împotriva muncitorilor, de la un șofer care conducea un autoturism cu număr de înmatriculare de Brașov, a considerat că trebuie să facă mai mult, așa că împreună cu fiul ei a conceput niște manifeste pe care a scris: „Solidaritate cu muncitorii din Brașov în grevă! ”. Și pe care le-a distribuit în diferite locuri din municipiul Cluj-Napoca. Dimineață a fost arestată și anchetată până în 24 decembrie 1987.

La aniversarea unui an de la Revolta de la Brașov a scris un text difuzat la Europa Liberă, în care făcea un apel către  cetățenii României să aprindă, seara, o lumânare în memoria evenimentelor petrecute în inima României. Va fi din nou arestată și, de asemenea, supusă la agresiuni fizice și psihice.

(fragment extras din cartea „Eroi pentru Romania – Brasov 1987- 15 noiembrie -mărturii, studii,documente” – coordonatori Florian Palas, Victor Roncea)