>

Eroii de la 15 Noiembrie 1987

Dupa ce initial se anuntase pedeapsa capitala pentru muncitorii arestati, sub presiunea opiniei publice mondiale, comunistii au revenit asupra hotarârii lor, deportând, în urma unui proces

înscenat, un numar de 61 de muncitori si schimbând locurile de munca ale altor 27 de persoane dintre cele peste 300 arestate si anchetate în sediile Militiei si Securitatii din Brasov si Bucuresti.

27 de persoane au fost date afara din serviciu si obligate sa isi schimbe locul de munca

Grupul de la Uzina 6 Martie – Zarnesti

In data de 11 decembrie 1987, un  grup de tineri – Marin Brâncoveanu, Marian Lupou şi Mihai Torjo, din Zărnești, studenți în cadrul Facultății de Mecanică – își vor manifesta susținerea față de muncitorii brașoveni scriind  in corpul M și T al Facultății de Mecanică  lozinci împotriva sistemului.  Au fost identificați și arestați după câteva luni in urma unui denunt. În timpul interogatoriilor au fost bătuți, iar familiile lor au fost amenințate și intimidate. Au urmat exmatricularea din facultate și transferul ca muncitori necalificați în diverse întreprinderi din zonă. Toți trei au fost excluși din UTC și au fost nevoiți să plăteasca despăgubiri importante. Li s-au impus mai multe restricții, printre care aceea  de a nu părăsi localitatea unde au fost repartizați și să fie permanent la dispozitia lor.  În acea perioadă, Doina Cornea era arestată la domiciliu.  In data de 1 mai, Mihai Torjo  împreună cu Ioan Voicu si Șerban Victor pleaca la  Cluj sa se întâlneasca cu doamna Cornea. Au schimbat doar câteva cuvinte cu dânsa, deoarece au fost imediat arestați și duși la sediul MI din Cluj. A doua zi au fost transferați la Brașov. După câteva zile petrecute în arest – timp în care au fost maltratați – au fost eliberați. Acțiunile lor nu se vor opri aici. Prin intermediul posturilor de radio străine va fi cunoscută intenția lor de a forma un sindicat liber la Zărneşti. Victor Serban va fi contactat de CISL din Bruxelles, care, în urma informațiilor aflate, va depune o plângere împotriva Guvernului României.

Studenti de la Silvicultura

In 22 noiembrie 1987, CĂTĂLIN BIA  se aşează in jurul prânzului pe o bancă in faţa cantinei din complexul studentesc „Memorandului” , ţinând in mâini o pancartă pe care scrisese „Muncitorii arestaţi nu trebuie sa moară”!. Mai intâi LUCIAN SILAGHI apoi ŞERBAN HORIA se aşează pe bancă alături de prietenul lor.Gestul lor de solidarizare cu muncitorii arestaţi nu rămâne fara urmări. Sunt rapid arestaţi de o patrulă de miliţie pentru a evita amplificarea protestului.Vor intra in anchetele Securitătii, împotriva lor luându-se măsuri disciplinare, începând cu exmatricularea din facultate, supraveghere intensă a lor cât şi a familiilor lor,  interdicţia de a se reînmatricula in anul următor pentru continuarea studiilor. Imediat se vor lua măsuri de „scoatere din Judetul Brasov” aceştia fiind deportati in localitaţile de domiciliu, angajati  forţat, supusi supravegherii organelor de securitate.                                                                                                                                                                                                                                                              Acţiunea de solidarizare a studenţilor cu soarta muncitorilor braşoveni care protestaseră la 15 Noiembrie a asumat o imensă responsabilitate, in condiţiile unui oraş asediat, împânzit de trupe de securitate si de miliţie, in contextul acţiunilor represive îndreptate împotriva muncitorilor şi-a campaniei de arestări care debutase in seara zilei de 15  continuând până in 22 noiembrie. Ei au ştiut aşadar la ce consecinţe poate duce actul lor. Solidarizarea, in aceste condiţii dramatice, are un pronunţat profil moral.

(fragment extras din cartea Eroi pentru Romania – Brasov 1987- 15 noiembrie -marturii, studii,documente – coordonatori Florian Palas, Victor Roncea)

 

HORIA SERBAN CATALIN BIA LUCIAN SILAGHI

 

MUNCITORII BRASOVENI AU INVINS PENTRU CA AU LASAT IN SUFLETELE NOASTRE CEVA CE NU VA PIERI 

 Doamna DOINA CORNEA, cunoscuta disidenta, s-a solidarizat, alaturi de fiul ei, LEONTIN HORATIU IUHAS, cu muncitorii arestati dupa revolta anticomunista din 15 noiembrie 1987. In 17 noiembrie dupa ce a auzit la „Europa Libera” ce se intampla la Brasov, a luat o foaie ministeriala pe care a scris: „ Sunt solidara cu muncitorii din Brasov ” si a lipit-o pe gard. Dupa ce a aflat de represiunea foarte brutala impotriva muncitorilor, de la un sofer care conducea o masina cu numar de Brasov, a considerat ca trebuie sa faca mai mult, asa ca impreuna cu fiul ei a confectionat niste manifeste pe care a scris: „ Solidaritate cu muncitorii din Brasov in greva! ” pe care le-a distribuit in diferite locuri din Cluj. Dimineata a fost arestata si anchetata pana in 24 decembrie 1987. La aniversarea unui an de la revolta din Brasov a scris un text difuzat la „Europa Libera” in care facea un apel catre  cetatenii Romaniei sa aprinda seara o lumanare in memoria evenimentelor de la Brasov. Va fi din nou arestata fiind supusa la agresiuni fizice si psihice.

(fragment extras din cartea Eroi pentru Romania – Brasov 1987- 15 noiembrie -marturii, studii,documente – coordonatori Florian Palas, Victor Roncea)